Clerului, credincioşilor şi tuturor fraţilor în Domnul

Nr. 143/09

Blaj, 31 ianuarie 2009

Iubiţi credincioşi,

Aţi aflat cu toţii de proiectul legislativ propus Parlamentului în aceste zile şi care dispune ca în localităţile rurale unde există ambele confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, biserica, cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente să rămână definitiv în proprietatea cultului ortodox. Iată că după douăzeci de ani de la eliberare se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care se urmăreşte desfiinţarea dreptului la proprietate al Bisericii Române Unite cu Roma şi discreditarea completă a apostolatului ei în sânul neamului nostru.

În numele episcopatului nostru am protestat solemn în faţa înaltelor foruri ale ţării. Dată fiind experienţa celor nouăsprezece ani în încercările de dialog cu autorităţile, constatăm că interesul faţă de strigătul nostru pentru dreptate a scăzut foarte mult. Desigur, în speranţa noastră dorim să ne păstrăm bucuria de a ne desfăşura misiunea aşa cum ne-o confirmă principial libertatea de exprimare garantată prin Constituţie. Ne întoarcem însă inimile spre puterea Cerului şi ne aducem aminte de suferinţele pe care orice generaţie creştină a trebuit să le pătimească pentru Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Nu vă temeţi! Să fim pregătiţi de orice, fiindcă ceasul înfruntării aduce Harul dumnezeiesc, iar de puterea Sa nu ne poate despărţi nimeni. Facem apel la rugăciune şi nu la retorică. Rugăciunea nu este arma de la urmă, ci viaţa sufletului omului de credinţă, doritor de pace. Certitudinea sădită în inimă de obişnuinţa rugăciunii e incomparabil mai de preţ faţă de tot ceea ce calculele omeneşti ar putea să prevadă. Asistăm la asalturile răului care periodic îşi arată lipsa de scrupule ca să poată descuraja şi dispera. Nădejdea noastră este la Dumnezeu, convinşi fiind că Biserica poate reînflori numai dacă îi lăsăm Lui libertatea deplină de a sufla liber prin ruinele vieţilor noastre.

În acest sens, în virtutea slujirii arhiereşti prin care am fost investiţi de Dumnezeu, dispunem ca ziua de 11 februarie 2009 să fie zi de pocăinţă şi adâncă rugăciune pentru noi toţi, fii ai Bisericii Române Unite. Încredinţăm astfel Cerului strigătul nostru de dreptate care aici pe pământ pare să fie auzit tot mai puţin.

Iubiţi credincioşi,

Toate înnoirile în istoria mântuirii au pornit din darul Cerului şi dorinţa de a face pocăinţă pentru păcate din partea oamenilor. Gestul de speranţă al acestei zile de post, ajun şi rugăciune vi-l încredinţăm în genunchi împreună cu binecuvântata de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, întărindu-vă în credinţă. Cristos este cu noi în barca bătută de valuri, nu doarme şi ne spune: „Nu te teme turmă mică, căci i-a plăcut Domnului să-ţi dea ţie Împărăţia”(Luca 12, 32). Să fie această zi de 11 februarie pentru fiecare în parte, zi de reculegere în faţa conştiinţei şi post aspru precum facem de Vinerea Patimilor Domnului.

Cristos nu a murit ca erou, ci a fost dat morţii pentru că Adevărul cerului întotdeauna a adus deranj şi continuă să mustre istoria noastră omenească. Fiul lui Dumnezeu şi-a purtat Crucea ca un renegat al istoriei, dar slăbiciunea-i în faţa răului a fost voită pentru ca prin preţul dragostei Sale, din moartea Sa, să ne aducă mântuirea deplină.

Iubiţi credincioşi,

Vă suntem aproape şi Vă încredinţăm Domnului, iar prin cuvintele profetului reînnoim abandonarea noastră în puterea cerului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic... Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbătoare şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor... pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri. Şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară” (Sofonie 3, 16-19).

Cu arhierească binecuvântare,

† LUCIAN

Arhiepiscop Major