marți, 10 februarie 2009

A crede “fără măsură”.


Cazul meu e, oarecum, ciudat.

În primul rând, nu dau doi bani pe "înţelepciune", pe "măsură", marea diversiune a grecilor.

Am ajuns demult (din păcate, târziu) la concluzia că nu înţelepciune trebuia să-mi doresc, când îi studiam în adolescenţă pe cei şapte înţelepti antici, ci

"nebunia" de a îndrăzni "fără măsură",

de a visa "fără măsură",

de a crede "fără măsură".

http://octavianpaler.ro/

Niciun comentariu: